Fabricarea caramizilor presate mecanic
» Caramizile presate se confectioneaza pe cale mecanica in fabricile de caramizi. Aceste caramizi au forma si dimensiunile regulate, sunt mai rezistente si mai putin poroase.
» Fabricile sunt prevazute cu instalatii pentru alegerea pamantului, framantarea lui, turnarea in tipare, taierea, uscarea si arderea caramizilor.
» Caramizile presate se fabrica din aceleasi materiale ca si caramizile de mana. Pamantul argilo-nisipos ce se extrage din cariere.
» Extractia se face toamna, lasand pamantul sa fie faramitat de ploaie, de zapada, de ger si folosindu-l in anul urmator.
» Argila este o roca de culoare verzuie-albastruie deschisa, lipicioasa si grasa la pipait.
» Argila framantata cu apa poate primi orice forma. Se zice ca argila este plastica, iar aceasta insusire se numeste plasticitate.
» Cand argila se usuca, apa se evapora si argila se strange (se contracta), iar obiectul facut din ea se deformeaza si crapa. Cu cat argila este mai plastica, cu atat ea se contracta mai mult. Acest neajuns se inlatura adaugand in argila o cantitate de nisip care ii micsoreaza plasticitatea.
» Deobicei argila se gaseste in natura amestecata cu o cantitate potrivita de nisip, intrebuintandu-se astfel fara alt amestec.
» Procesul de fabricare a caramizilor se desfasoara conform linie de productie afisate de mai jos.
» Pamantul sapat este transportat cu vagonetele si rasturnat in amestecatoare mecanice (malaxoare), unde i se adauga apa necesara. Amestecul trece printr-o palnie in laminorul cu valturi. Valturile sunt cilindri metalici care se invartesc in sensuri diferite. Ele prind amestecul si-l framanta bine, pana il transforma intr-o pasta.
» Pasta trece apoi intr-o presa, care o impinge printr-o palnie avand deschizatura de forma si dimensiunile caramizii. Din palnie, ea iese sub forma unei prisme fara sfarsit de dimensiunile caramizii. Aceasta aluneca pe o masa prevazuta cu un dispozitiv (filiera) care o taie in caramizi.
» Caramizile se incarca in vagonete cu rafturi si se transporta sub soproane. Aici ele se aseaza pe muchie in stive de cate trei, pe patru randuri si cu spatii intre caramizi, pentru a se usca. Acestea sunt uscatorii naturale.
» Unele fabrici sub prevazute cu uscatorii artificiale deasupra cuptoarelor. In acestea caramizile se usuca mai repede si mult mai bine.
» In cazul uscarii naturale, timpul de uscare variaza dupa temperatura aerului, umiditate, vant etc. Vara, timpul de uscare este de 3-5 saptamani.
» Caramizile complet uscate se transporta cu vagonetele si se aseaza in cuptoare, pentru ardere. Inainte de a fi duse la ardere, ele trebue incercate, pentru a fi perfect uscate.
» In cuptor caramizile se stivuiesc, pentru ca focul sa poata cuprinde fiecare caramida. Temperatura la care se ard caramizile este in general de 850 grade Celsius. Dupa ardere, caramizile sunt lasate cateva zile sa se raceasca, apoi sunt scoase din cuptor si stivuite. Din stive ele se incarca si se transporta pe santiere sau furnizori.
Bibliografie: Notite cursuri Universitatea Tehnica de Constructii
Fii primul care adauga un comentariu!