Norme de timp si norme de productie

» Pentru a ridica productivitatea muncii, pentru a reduce pretul de cost si a imbunatati calitatea produselor, in santierele mari se stabilesc norme de munca obligatorii pentru toti muncitorii.

» Normele tehnice, care stau la baza planificarii santierelor, fac posibila calcularea fortei de munca necesare si calcularea salariilor potrivit principiului de re­tributie dupa munca depusa. Normele reprezinta o insemnata forta mobilizatoare a oamenilor muncii pentru indeplinirea planului de munca.

» Actiunea pentru introducerea de norme tehnice cat mai inalte este unul din factorii cei mai insemnati in lupta pen­tru sporirea productivitatii muncii.

» Exista mai multe feluri de norme. Unele dintre acestea privesc utilajele. Ele fixeaza gradul de folosire a diferitelor masini si mecanisme sau stabilesc consumul de materii prime si de combustibil.

» In cele ce urmeaza, se va studia o alta categorie de norme si anume normele de munca.

Norme de munca

» Cele mai importante norme de munca sunt:

• norma tehnica de timp;
• norma tehnica de productie.

» Norma tehnica de timp si norma tehnica de productie exprima in doua feluri aceeasi sarcina.

» Norma tehnica de timp este timpul necesar pentru exe­cutarea unei lucrari in anumite conditii tehnico-organizato­rice, cu folosirea efectiva a tuturor mijloacelor de productie.

» Norma tehnica de productie consta din numarul de uni­tati de productie, piese sau operatii care urmeaza sa se exe­cute intr-o unitate de timp (buc, ora, kg/ora, m²/ora etc), cu intrebuintarea cat mai complecta a mijloacelor de pro­ductie.

» Pentru ca normele tehnice sa contribuie la buna organi­zare a muncii si a productiei, ele nu trebuie sa stea pe loc, ci trebuie sa fie inlocuite cu altele noi, pe masura ce au fost depasite, tinandu-se seama de: caracterul muncii, conditiile in care se indeplineste munca, progresele realizate in utilajul tehnic, metodele inaintate de munca.

» Se tine seama de realizarile fruntasilor, fixandu-se nor­mele, undeva la mij­loc intre realizarile medii si cele maxime obtinute. Prin aceasta, normele constituie un factor de sporire a producti­vitatii muncii, pe baza experientei si a realizarilor muncito­rilor fruntasi.

» Numai in aceste conditii normele sunt juste, adevarate norme medii progresive, parghii pentru ridicarea producti­vitatii muncii, pentru stimularea ridicarii nivelului profesional si pentru sporirea castigului oamenilor muncii.

Felul normelor

» Normele de timp fixeaza timpul necesar pentru a se executa o unitate dintr-o lucrare in conditiile unei bune or­ganizari a productiei. Unitatile de lucrare pot fi diferite (1 m, 1 m², 1 m³, 1 buc, 1 kg, 100 kg etc), dupa natura lucrarilor. Normele de timp se masoara in ore – zecimi (in care caz ora este impartita in 100) sau in ore – minute (in care caz ora este impartita in 60). Astfel, o jumatate de ora se poate scrie 0,50 ore – zecimi si 0,30 ore – minute.

» Un exemplu de norma de timp: pentru executarea unui m³ de zidarie obisnuita in grosime de 1 caramida cu mortar de var, se dau 4,14 ore-zecimi.

» Normele de productie stabilesc cantitatea de munca sau productia care trebuie efectuata in 8 ore. Normele de pro­ductie se masoara in unitatile corespunzatoare felului lucrarilor (m, m², m³, buc, kg etc).

» Pe baza acestor norme se stabileste formatia minima de lucru, care este colectivul cel mai mic de muncitori ce trebuie sa execute o unitate din lucrare, astfel incat munca lor sa aiba cea mai buna productivitate, fiecare fiind folosit conform calificarii sale. Formatia minima de lucru poate fi alcatuita dintr-un singur muncitor sau din mai multi, dupa felul lucrarii.

» Normele se considera indeplinite atunci cand cantitatea ceruta este realizata in timpul fixat, iar lucrarea este de ca­litate buna, executata dupa toate cerintele tehnice. Cand lu­crarea nu este bine executata, norma nu se considera reali­zata, iar plata ei nu se efectueaza. Muncitorul trebuie sa re­pare sau sa refaca lucrarea, suportand costul materialelor si al manoperei pierdute.

» Normele tehnice de timp si de productie sunt intocmite pentru cazul cand muncitorul lucreaza in conditii de lucru normale, adica la lumina zilei, la temperatura de peste + 6°C, la inaltimi nu prea mari, cu materiale bune. Pentru con­ditiile de lucru diferite de cele obisnuite, normele sunt marite sau micsorate. Sporurile sau reducerile se dau in pro­cente sau prin marirea categoriilor in formatiile minime de lucru. Astfel, daca executarea zidariei obisnuite cu mortar de var se face cu caramizi vechi recuperate din daramari si gata curatate, norma de timp se sporeste cu 10%, 1 m³ trebuie zidit in 4,55 ore-zecimi, in loc de 4,14 ore-zecimi.

» O lucrare trebuie executata intr-un anumit timp, dupa norma stabilita. Totalul orelor pe care intreaga echipa trebuie sa le presteze conform normelor pentru a executa acea lucrare alcatuieste timpul normat, care este norma de timp a intregii echipe, fixata inainte de executarea lucrarii. Timpul real consumat este totalul orelor pe care le-a prestat echipa pen­tru a executa acea lucrare, calculat la terminarea ei. Cand timpul real consumat este mai mare decat cel normat, in­seamna ca norma nu a fost indeplinita, lucrarea facandu-se intr-un timp mai lung decat cel care a fost stabilit. Norma este indeplinita cand timpul real consumat este egal cu cel normat. Ea este depasita, atunci cand lucrarea s-a executat intr-un timp real consumat mai mic decat cel normat.

» Pentru a sti precis cum s-a realizat norma, se calculeaza indicele de indeplinire a normei de timp, impartind timpul normat la timpul real consumat. Norma este indeplinita cand acest indice este egal cu 1, iar cifrele care depasesc 1 sau sunt sub 1 arata procentul cu care norma a fost depasita sau neindeplinita.

» Fiecare muncitor poate sti precis ce castig a realizat fata de salariul lui de baza, cu ajutorul indicelui de productivitate. Acesta se calculeaza impartind totalul castigului echi­pei la totalul salariului tarifar. In acest fel se obtine un in­dice asemanator cu cel de indeplinire a normei de timp.

Cum se intocmesc normele?

» Intocmirea normelor este o munca de mare raspundere. Pentru ca normele sa poata constitui baza planificarii, pentru ca ele sa poata servi drept masura si stimulent al cresterii productivitatii muncii, ele trebuie sa fie just stabilite. Normele trebuie sa corespunda gra­dului existent al tehnicii si organizarii productiei si trebuie sa tina seama de experienta muncitorilor fruntasi.

» Normele prea „largi” si prea „inguste” sunt deopotriva daunatoare. Atat unele, cat si altele constituie un factor de franare a cresterii productivitatii muncii. Normele prea „largi” se depasesc foarte usor, dar nu duc nici la sporirea productivitatii muncii, nici la scaderea pretului de cost, nici la imbunatatirea muncii muncitorului. Cele prea „inguste” nu pot fi depasite si de cele mai multe ori nici atinse, de­oarece nu sunt bazate pe realitate, ceea ce are ca urmare demobilizarea muncitorului, care constata ca nu poate realiza si depasi norma decat in cazuri rare si cu mari eforturi.

» Normele tehnice de timp se stabilesc in mai multe fe­luri. Uneori se foloseste o metoda sumara, care fixeaza norme aproximative, prin apreciere. De exemplu, se stabilesc timpii de lucru dupa experienta catorva muncitori sau teh­nicieni, dupa date din carti sau statistici, prin asemanare cu normele stabilite pentru alte lucrari etc. Aceste norme sunt neprecise, nu corespund realitatii si dau nastere la greseli mari.

» Metoda precisa si stiintifica de normare este cronometrarea. Aceasta se face pe baze tehnice, urmarindu-se in amanunt fiecare faza a executarii unei lucrari, precum si conditiile in care are loc executarea. Fiecare lucrare este alcatuita din timpi de lucru, iar cronometrarea este stabilirea si masurarea acestora, in ordinea desfasurarii lor.

» Pentru a stabili o norma, se urmareste nu numai tim­pul de lucru propriu zis ci si acei timpi care ajuta la efec­tuarea lucrului. Asa sunt timpii de pregatire si de incheiere a lucrului: pregatirea sculelor, stabilirea sarcinilor; apoi timpii efectivi: adica cei in care se execută propriu zis lu­crarea; timpii de deservire: ingrijirea uneltelor si a locului de munca, aprovizionarea cu material; si timpii pentru odihna si necesitati firesti: fumat, nevoi fizice, baut apa, in­treruperi inevitabile. Toti acesti timpi se masoara, for­mand timpul util sau normat, pe baza caruia se intocmeste norma.

» Ceilalti timpi intamplatori, care pot fi inlaturati si care stanjenesc productia, formeaza timpul inutil sau nenormat si nu se masoara. Asa sunt: parasirea locului de munca in tim­pul productiei, intreruperi din cauza organizarii proaste. Acesti timpi neproductivi trebuie lichidati.

» Normele se stabilesc prin cronometrari repetate facute de normator asupra aceleeasi lucrari. El urmareste lucrul echipei sau al muncitorului si inseamna toti timpii, facand la sfarsit masuratoarea lucrului executat. Pe baza mai multor cronometrări se poate stabili norma de timp cea mai justa. Muncitorii trebuie sa ajute pe normatori in timpul cronometrarilor, depunand eforturi normale in munca lor.