Ce masuri trebuie sa luam pentru a preveni incendierea cosurilor de fum?
» Datorita faptului ca incendiile la cosuri se produc de obicei ca urmare a depunerii funinginei pe canalele de fum, trebuie luate masuri pentru evitarea depunerii funinginei. Printr-o buna dimensionare a canalelor de fum se reduc posibilitatile de depunere a funinginei. Tot astfel, prin finisarea ingrijita a canalelor, se elimina neregularitatile care ar favoriza depunerea funinginei. In acest sens se recomanda cosurile tencuite la interior. In sfarsit, curatirea cosurilor sau arderea funinginei trebuie sa se execute cu regularitate, la termenele stabilite.
» Incendiile la cosuri pot fi cauzate de asemenea de crapaturi in cos, de rosturi neumplute, de usite de curatire neinchise ermetic, care favorizeaza producerea curentilor si provocarea incendiilor. Ca atare, se vor remedia aceste defecte.
» In cazul cand acoperisul este inflamabil, distanta de la elementele acestuia: pane, capriori, astereala, invelitoare, pana la zidaria cosului trebuie sa fie de cel putin 0,10 m. In jurul cosului invelitoarea trebuie sa fie bine etansata. In dreptul cosurilor, sarpanta acoperisului va fi prevazuta cu juguri, asigurandu-se astfel distanta minima de 0,10 m pana la peretii cosului. Daca grosimea peretilor cosului este mai mare de 12,5 cm, aceasta distanta se poate reduce la 3 cm, astfel ca elementele inflamabile sa nu fie lipite de cos.
» In cazul invelitorilor inflamabile, cosurile trebuie sa se prevada deasupra cu dispozitive de protectie contra incendiilor, constand din gratare de sarma cu ochiuri de maximum 5 mm.
» Elementele planseelor inflamabile, de lemn sau metal, trebuie sa fie la distanta de cel putin 25 cm de la canalele cosului, ceea ce se realizeaza de obicei prin ingrosarea zidariei cosurilor in dreptul planseelor. La cosurile sobelor cu ardere de durata lunga, peste 2 ore jumatate, ingrosarea zidariei cosului in dreptul planseelor inflamabile trebuie sa fie de 37,5 cm. Ingrosarea se executa cu console de caramida sau beton. Intre aceasta ingrosare si elementele planseului inflamabil se prevede un spatiu de circa 2 cm, care se umple cu material ignifug. Ingrosarea zidariei cosului trebuie sa se execute pana la 2-3 cm deasupra nivelului pardoselii inflamabile, iar pardoseala si umplutura nu trebuie alipite de aceste ingrosari.
» Ingrosarea zidariei cosului in dreptul planseelor inflamabile se executa pe toata latimea cosului. Se interzice rezemarea grinzilor planseului inflamabil pe zidaria cosului, executandu-se in acest scop juguri.
» La trecerea cosurilor prin pereti inflamabili, trebuie sa se execute pe intreaga inaltime a acestora, elemente de protectie din zidarie de caramida, avand grosimea egala cu aceea a peretilor inflamabili si latimea de cel putin 25cm.
» In cazul cosurilor de fum situate langa pereti inflamabili, trebuie ca distanta de la cos la perete sa fie de cel putin 13 cm. In dreptul cosului si pe latimea acestuia, peretele trebuie sa fie izolat pe intreaga inaltime cu azbest sau cu pasla imbibata cu argila subtiata cu apa. Peste izolatie se va aplica tencuiala sau tabla.
» Golul intre cosuri si peretii inflamabili se poate de asemenea inchide cu urechi din zidarie de caramida, pastrandu-se distanta minima de 13 cm intre cos si peretele inflamabil. In acest caz trebuie sa se lase orificii prevazute cu gratar, destinate circulartiei aerului din spatiul ramas intre cos si perete.
» Toate gurile pentru curatirea cosurilor trebuie sa fie amplasate la distanta de cel putin 1,20m de la elementele inflamabile ale acoperisului. In cazul cand acest lucru nu este posibil, gurile de curatire trebuie sa fie captusite cu izolatii ignifuge, tencuiala, azbest, tabla, pasla imbibata cu argila.
» Se interzice amplasarea gurilor de curatire a cosurilor in camere de locuit, dormitoare, spitale, infirmerii, garaje sau incaperi in care se afla materiale inflamabile sau alimente.
» Pentru canalele de racord ale sobelor cu cosurile, trebuie sa se asigure distanta de cel putin 0,50m pana la plansee sau pardoseli inflamabile, in cazul cand acestea sunt neprotejate din punct de vedere ignifug. Aceasta distanta se poate reduce la cel putin 0,38m, in cazul cand planseele sau pardoselile inflamabile sunt protejate, in cazul racordului sobelor la cos cu burlane de tabla, distanta de la acestea la elemente inflamabile neprotejate este de cel putin 1,00m, iar la elemente inflamabile protejate ignifug, de cel putin 0,70m.
» In general, utilizarea burlanelor de tabla pentru evacuarea fumului nu se recomanda, iar in cazul invelitorilor inflamabile este interzisa. In cazul utilizarii burlanelor de tabla, trecerea lor prin peretii inflamabili trebuie sa se izoleze cu guler de caramida de minimum 25 cm latime. Burlanele trebuie sa treacă la cel putin 0,70 m distanta de streasina, iar capatul lor sa fie la minimum 0,50m deasupra streasinii. La capat burlanul se protejeaza cu o caciula, care sa opreasca imprastierea scanteilor.
» Se interzice sa se depoziteze in poduri materiale inflamabile.
» Un mare pericol prezinta galeriile facute in pod de rozatoare, care in majoritatea cazurilor corespund cu canalele cosului, constituind cai de raspandire a scanteilor si putand cauza izbucnirea incendiilor.
» O atentie deosebita trebuie acordata cu ocazia executarii lucrarilor de ardere a cosurilor, deoarece in aceasta situatie exista pericol de incendiu. Este interzisa arderea cosurilor in perioade de timp secetos si cu vanturi puternice.
» Toate defectele cosurilor, care ar putea provoca incendii, constatate cu ocazia lucrarilor de intretinere, trebuie remediate in mod urgent. Tot pe linia aceasta, un mijloc eficace consta in organizarea verificarii cosurilor in perioada de toamna si iarna, la care sa participe un cosar autorizat si daca este posibil si un pompier voluntar.
articolul este bun dar m-ar interesa si care este cea mai buna si sigura metoda de ardere a cosurilor de fum , de depunerile acele ca de smoala lucioasa care nu se curata prin curatarea obisnuita a cosurilor. Oalta inbtrebare este : ce trebuie sa fac sa scap de acele depuneri lucioase ???
Coșul la centralele termice pe lemne se curăță de cel puțin două ori pe an. O dată toamna, când începe perioada de focărit, a doua oră se curăță după sărbătorile de iarnă!
Depunerea de gudron are mai multe cauze:
1. Lemne cu umiditate mai mare de 20%.
2. Coș obturat parțial (tirajul este gâtuit, lemnele mai mult mocnesc), coșul este rece, umiditatea din lemn, chiar dacă are un procent de sub 20%, se transformă în vapori, iar acești vapori condensează pe suprafața (interioară) rece a coșului.
3. Puterea prea mare a cazanului (mai mult decât dublul necesarului de căldură) face ca acesta să aibă o perioada de ‘stand by’ prea lungă, coșul se răcește prea tare și iarăși condensează.
4. O metodă contraindicată de exploatare a cazanului este aceea că în perioada când nu este nevoie de căldură prea mare (când tempetaturile exterioare sunt pozitive), cazanul nu trebuie încărcat la maxim, iar temperatură maximă, pe tur, a apei din cazan nu trebuie setată la 45-50 de grade, ca focul să țină o perioadă cât mai lungă.
Acest lucru duce la același fenomen, cum am amintit mai sus, hornul se răcește iar vapori condensează pe pereții interiori ai coșului.
Recomandat este ca focul să să fie lasat să se stingă, iar când se răcește, în casă, să fie făcut alt foc, dar cu cantitate mai mică de lemne și temperatura la apă să fie de 80-90 de grade pe tur, atunci cazanul va merge la tiraj maxim, coșul este înfierbântat, iar vaporii vor fi scoși pe coș fără ca aceștia să mai condenseze și împreună cu fumul să se transforme în gudron.
Pentru curățat hornul sunt substanțe (prafuri) care se pun pe jarul din sobă.
Aceste substanțe au proprietatea chimică de a descompune și usca acel gudron transformandu-l într-o scoarță care se exfoliază de pe coș și se fărâmițează.
Mai este și acea metodă nerecomandată deoarece pote duce la incendii, dacă nu e făcută cu toate măsurile de precauție. Metoda curățării prin incendiere a coșului, are cel mai rapid rezultat, dar e al naibi de riscantă!
Decât să se aprindă accidental, noaptea mai ales, în condiții de vânt puternic, fără nici o supraveghere, tot mai bine-i să fie aprins voluntar cu maximă precauție.